Siracusa

Siracusa 

Siracusa este una dintre cele mai mari orașe siciliane, caracterizată de un litoral deschis pe Marea Ionică care se extinde în partea centro-orientală a provinciei. Originile orașului sunt foarte vechi, datează din 734 Î.Hr. ca operă a grecilor care, în puțin timp, făcând din Siracusa unul dintre orașele cele mai importante de pe Mediteraneană, făcând-o să devină maxima spendoare. Apoi romanii, au creat Anfitetrul și Catacombele, se așezară la Siracusa, care a fost condusă de bizantini, de arabi și de normanzi, pentru a intra apoi să facă parte din Regatul Unit al celor Două Sicilii. Bogata istorie a acestui oraș este visizbilă și pe străzile sale, pe teritoriu de alfă maxima expresie în Duomo: Templul doric construit pe rămășițele siculi care apoi au devenit o bazilică bizantină, succesiv o biserică normandă, apoi în târziul renaștinemtal și apoi baroc.

Siracusa se află pe o terasă naturală de pe care se admiră o panoramă fantastică, și, actual, orașul este împărțit în zona vecheși cea nouă. Zona veche, cu a sa insulă Ortigia, exprimă și astăzi toată imnesa istorie și profunda sa cultură care constituie adevaratul suflet al orașului. Cu ale sale temple grecești, bisericile, palatele aragoneze și baroc, curțile, piețile, străzile, Origia este unică pentru că, în orice sens se alege să o parcurgeți, vă va duce mereu către mare unde, mirosuri, gusturi și minunata panoramă intră în inima celor care decid să o viziteze. Și zona modernă de la Siracusa se bucură de un mare patrimoniu artistic și cultural, de fapt se pot vizita reperte arheologice cum ar fi Latomie dei Cappuccini, Biserica și Catacombele lui San Giovanni Evangelista, Santuario lui Demetra și Kore.

Siracusa are un suflet aprins și turismul este unul dintre sectoarele pe care se bazează economia orașului. Numeroase evenimente, sărbători și manifestări care au loc în fiecare an, atrag numeroși vizitatori. Tradiția culinară se laudă cu diferite feluri întâi și doi pe bază de pește, cum ar fi pasta prăjită de la Siracusana, spaghetele cu icre de ton, ciorba de pește și tonul ”pe săturate” și acei ”must” celebri în toată Italia : arancini și pizzolo.